Pentru mult timp, in adolescenta, mentorii mei au fost cartile. Netul era atunci, in inceputurile lui Google, mai mult un prilej de distractie si conectare cu oameni de varsta mea (vezi mIRC). Colac peste pupaza, eram timida si priveam pe toata lumea din jur prea de jos pentru a avea curajul sa ma apropii. Doar ca exemplu, aveam profesori pe care ii admiram asa tare incat imi era frica de ei, si orice zambet binevoitor de-al lor nu nastea o discutie relaxata, ci emotie si obraji rosii.

Mentorii mi-au devenit vizibili in momentul trezirii mele cu propria mea valoare. Incet-incet (caci a fost un proces care a durat ani de zile), mi-am dat seama de 2 lucruri absolut esentiale: 1) ca ei sunt oameni cat se poate de obisnuiti, in spatele oricarui titlu sau realizari; 2) ca nici eu nu sunt chiar de lepadat. Primii mentori mi i-am facut fara sa-mi dau seama, fara sa-i constientizez ca atare, cu timiditate si candoare. Mi-am apropiat oameni care ma plac, si care vroiau sa ma ajute. Si chiar ma ajutau. Doar ca, initial, pur si simplu nu puteam intelege de ce ar face asta. Prietena mea m-a invatat poate cel mai explicit cat de important este sa tratezi oamenii ca oameni, si nu sa-i confunzi cu functia sau statutul pe care-l au. La vremea aceea, intrasem pe rolul (si mi se potrivea ca o manusa) de timida care nu vrea sa aiba de-a face cu oameni cu functie sau titlu; eram multumita sa o las pe ea sa faca asta si sa fiu cea din umbra care ajuta ca lucrurile sa se intample.

De ceva timp insa imi dau din ce in ce mai mult seama de magia gestului de a-l trata pe celalalt ca pe un om. Mi-am pierdut timiditatea, am devenit mai naturala in discutii cu oameni “importanti”, am devenit prietenoasa in adevaratul sens al cuvatului – pentru ca nu mai separ sferele de dialog. Celalalt poate fi la fel de bine prietenul meu, confidentul meu, omul pe care il inteleg si il ajut la randul meu, chiar daca a ajuns sa joace un rol important pe scena sociala. Mi-as dori ca si prietenii si colegii mei de generatie, sau cei mai mici, sa isi dea seama de valoarea unei astfel de atitudini.